O aroganță pe tărâmuri portugheze

– construită de pe-o zi pe alta de un grup de inițiativă româno-mexican –

Fiindcă am descoperit prin mijloace ce nu vor fi deconspirate cine face cea mai bună cafea în Lisabona, am hotărât să ajungem neapărat la acel om, să vedem acel loc. Prin intervenții și acrobații virtuale, am aflat că este un mic bistro familial, numit Casa do Campo, ținut de Grațiela și Ramon.

Grațiela este româncă, plecată din România de aproximativ 10 ani, iar Ramon, partenerul ei, este mexicanul deja celebru la bursă făcătorilor de cafea autentică. Am descoperit ușor locul, este central, dar ascuns timid pe o străduță, Calcada Santana nr 175. Da, ne-am delectat cu cafea. Este da, cea mai bună. Bine, nu mai băusem decât la cafenele oarecare, la întâmplare descoperite. Toate pretindeau că au lauri în domeniu. Nimic special. Dar cafeaua făcută de Ramon este oau, revigorantă, tăioasă, parfumată, hotărâtă. Are personalitate. Ne-a explicat cât de mult contează materia primă. Că să reușeșți o licoare bună ești nevoit să folosești cafea bună. Apoi vine măiestria. Cât, cum, ce descântec spui. Nu știu ce-o fi pus în cafea, dar ne-am destins imediat, și am aruncat în aer provocarea: putem să ne adunăm în scurt timp mai mulți prieteni și să pregătim un deliciu culinar, care să mângâie papilele și să dezlege reținerile, să ne împrietenească și să ne dea ghes pentru alte proiecte mișto în viitor?

Grațiela, cu o naturalețe incredibilă, a ridicat din umeri și a zis: Da, de ce nu?! Că și cum hei, lucrul asta e absolut natural, eu îl exersez zilnic. Și a dat niște telefoane.

 

Echipa

 

Sandra, o româncă din Brașov, strămutată în Lisabona, pasionată de rețete pline de savoare. Pâine și măslinele în saramură aduse de ea ar fi fost de ajuns pentru a lua toate aplauzele, dar se pare că mai are multe secrete de dezvăluit

Eduardo, prietenul mexican al lui Ramon, un tânăr antreprenor, vrea să–și deschidă în România o cafenea de tip mexican

Gianina, reporter, călător și specialist în gustul de frișcă naturală

Marius, fotograf, pasionat de socializare și arogante culinare, de-aia a și declanșat tăvălugul

Și bineînțeles, gazdele noastre:

Grațiela, om de marketing, care și-a transformat odată cu plecarea din România, viață. A devenit Lola Bee Lou și a creat cele mai frumoase mărgele personalizate, au circulat odată cu poveștile de pe blogul sau mai bine de 7 ani, iar de o vreme s-a dedicat unei alte pasiuni, conceptul sau, Casă Do Campo.

Ramon, artist plastic mexican, jumătatea cealaltă de energie de la Casă Do Campo.

Analizând linia dintre poftă și foame

Și ne-am strâns într-o zi ploioasă de februarie la Casa Do Campo din Lisabona, să pregătim împreună  Kebap de curcan cu mirodenii, salată și sos preparat  de fiecare, pe modelul “fă–ți chiar tu junk food-ul, că să nu mai fie junk.”  Cel puțin așa ne-a tradus Grațiela, care ne-a și pus la treabă.

Trebuie să menționez că Sandra a venit cu niște mostre din bunătățile pe care ea le face. Pâine neagră de orez, brioșe din aluat de cozonac și măsline în saramură culese din gradina ei din Portugalia. Toate cu un gust divin, fără amelioratori și fără înălbitori, am ciugulit cu toții înainte să fie voie, si uite asa am mai împins foamea puțin câte puțin și am păstrat doar pofta, dar am devenit și responsabili  în scurt timp. Sandra își câștigase dreptul de a stă deoparte, dar tot a participat.

Am tăiat cartofii, carnea de curcan fâșii–fâșii, Grațiela și Ramon au preparat sosuri secrete, cu condimente bine dozate. Recomandarea a fost să facem și salată de coriandru, se pare că e un must have, ceva banal  în Portugalia. Apoi Grațiela a făcut niște mișcări meșteșugite cu tigaia și toate au fost gata. A, pentru cazul că cineva dorea ceva ușor, vegetarian, a aruncat în niște boluri vinete la tigaie, humus și o cremă de brânză. Inutil să spun că lumea și-a descoperit brusc și latura vegetariană.

Câteva sfaturi despre preparare:

Pulpa de curcan tăiată fâșii, marinată cu ulei de măsline, sos de soia, usturoi, ceapă, praf de chimen, boia, ardei iute. Se lasă la marinat peste noapte și pe urmă se trage la tigaie
Cartofii la cuptor se dau cu ulei de măsline, sare, usturoi și rozmarin plus un pic de apă să nu se usuce prea tare la cuptor
Vinetele se taie în opt pe lung. Se țin la vapori până se înmoaie pe urmă într-o tigaie se încinge ulei de măsline și se pune o linguriță de semințe de chimen la prăjit. 30 de secunde că mai mult se ard. Pe urmă se adaugă vinetele și se prăjesc până se fac aurii. Se sting cu oțet balsamic și sos de soia. Pe urmă se adaugă usturoi, sos de roșii. Se mai lasă câteva minute și gata. La sfârșit se pune coriandru proaspăt.

Și iată că toate au fost pregătite, una câte una, aduse la masă iar farfuria se compunea după bunul plac, în cel mai firesc mod posibil fără prea multe pretenții știind că aromele nu ies în fotografie. Partea bună e că poți mânca fie deliciosul curcan fie aromatele vinete după cum ți-e pofta. După ce au fost fotografiate în fugă, farfuriile au trecut la faza finală: golirea lor.

Ne-am așezat la masă și o vreme a fost liniște în restaurant dar în mintea fiecaruia se auzeau explozii colorate de artificii care urcau de pe cerul gurii pe cerul imaginației și ne plimbau subtil prin toată lumea, aducând aminte de locuri și momente fabuloase și totuși senzația era distinctă, unică, nouă.

Din întâmplare a aparut ulterior pe masă și un borcan cu salsa mexicană făurită din 3 feluri de ardei iuți alune și ulei de măsline care a îndulcit inițial situația ca mai apoi să dea senzația că s-a încălzit brusc la Lisabona.

Când s-a făcut iarăși gălăgie farfuriile erau goale, incaparea plină de energie: au curs ideile, rasetele, proiectele și  poveștile româno-portughezo-mexicane.

Bonus

– Desertul minune cu briosele Sandrei si dulceata de nuci verzi –

Sigur că afli mai multe dacă participi la următoarele Arogante Culinare.

Poate ai baftă.

 

Aroganțe recente: